Sfantul Vasile Cel Mare

În memoriam Preot Dumitru Vâlcu

Prin bunăvoinţa doamnei Silvia-Rodica Ioan, nepoată a părintelui Dumitru Vâlcu, care ne-a împărtăşit din amintirile domniei sale, ne-am propus să vă aducem în imagine chipul părintelui care a slujit mai bine de patru decenii la Altarul Bisericii Sfântul Vasile, legându-şi practic întreaga viaţă de viaţa acestei parohii. Ştim că pentru cei care l-au cunoscut va fi un prilej de plăcută amintire; sperăm ca cei mai tineri să desprindă, din cele ce le vom reda mai jos, portretul unui preot şi al unui duhovnic care, mai ales în vremurile grele de dinainte de 1989, a reuşit să-şi împlinească misiunea şi să fie alături de turma ce i-a fost dată spre păstorire.

 

   În anul 1954, când m-am căsătorit cu nepotul soţiei sale, Părintele slujea la Biserica Sf. Vasile şi locuia cu familia sa în casa cea mare. Şi tot acolo locuia şi în anul 1994 singur, după moartea soţiei şi plecarea în străinătate a celor doi copii, Ion şi Sabina.

  Părintele era foarte devotat misiunii de preot, fire deschisă, apropiat de enoriaşi. Sfătos şi optimist, pe lângă slujirea bisericii îşi găsea timp pentru a-i vizita pe unii enoriaşi. Predicile sale erau înviorate de exemple pe înţelesul tuturor şi avea disponibilitate pentru a asculta pe fiecare. Era şi foarte generos. A întreţinut la studii nişte nepoţi, ajutându-i să-şi facă un drum în viaţă. Avea o proprietate la Breaza; când a rămas singur, oferea cheia casei unor persoane în vârstă care aveau nevoie de odihnă şi refacere, fără a percepe chirie. Chiar noi am beneficiat de ospitalitatea sa în 1988. Am stat 3 luni la Breaza în casa domniei sale, cu soţul şi nepotul de 2 ani, care avea bronşită asmatiformă şi i se recomandase de către doctori aerul de acolo. Ne-a oferit totul gratuit.

   Părintele Vâlcu şi-a îngrijit singur soţia neputincioasă. A fost în pelerinaj la Lourdes, când şi-a vizitat  fiica în Franţa. Mi-a oferit un tablou de acolo, acesta fiind singura amintire de la dânsul, în afară de ce mi-a rămas în suflet. În ultimii săi ani de viaţă am avut privilegiul unor convorbiri cu dânsul. Culegeam din texte şi cărţi învăţături pe care mi le explica. Unele le-am reţinut, altele le-am notat :

*  Am făcut studii de drept, eram destinat unei cariere militare, dar am ales să dau curs vocaţiei mele pentru preoţie. Dacă ar fi să aleg încă o dată, aş face exact aceeaşi cale.

*  Credinţa în viaţa omului se aseamănă cu firul de grâu crescut sub o piatră. La început se târăşte pe jos în întuneric, apoi     intervine CEVA care îl ridică la lumină.....

Un filmulet:

 

 

 

 

Crestinism Ortodox.com. Catalogul Resurselor Ortodoxe pe Internet